cabrioletă

română

Variante

  • gabrioletă

Etimologie

Din franceză cabriolet.

Pronunție

  • AFI: /ka.bri.oˈle.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cabrioletă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cabrioletă cabriolete
Articulat cabrioleta cabrioletele
Genitiv-Dativ cabrioletei cabrioletelor
Vocativ cabrioletă cabrioletelor
  1. trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; brișcă, șaretă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.