căzătură

română

Etimologie

Din a cădea + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /kə.zə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
căzătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căzătură căzături
Articulat căzătura căzăturile
Genitiv-Dativ căzăturii căzăturilor
Vocativ căzătură căzăturilor
  1. faptul de a cădea.
  2. (la pl.) deșeuri.
  3. (depr.) om sau animal bătrân și neputincios; om degradat moralicește.
  4. porțiune de pădure bătrână, cu copacii doborâți de vânt.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.