căușel

română

Etimologie

Din căuș + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /kə.uˈʃel/


Substantiv


Declinarea substantivului
căușel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căușel căușele
Articulat căușelul căușelele
Genitiv-Dativ căușelului căușelelor
Vocativ căușelule căușelelor
  1. (pop.) diminutiv al lui căuș.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.