căruntețe
română
Etimologie
Din cărunt + sufixul -ețe.
Pronunție
- AFI: /kə.run'te.ʦe/
Substantiv
| Declinarea substantivului căruntețe | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | căruntețe | invariabil |
| Articulat | căruntețea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | cărunteții | invariabil |
| Vocativ | căruntețe | invariabil |
- faptul de a fi cărunt, cărunțeală, cărunție; (p.ext.) bătrânețe.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.