cărniță
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /kər'ni.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului cărniță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cărniță | cărnițe |
| Articulat | cărnița | cărnițele |
| Genitiv-Dativ | cărniței | cărnițelor |
| Vocativ | cărniță | cărnițelor |
- diminutiv al lui carne; cărnicică, cărnișoară.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.