căputa

română

Etimologie

Din căpută.

Pronunție

  • AFI: /kə.pu'ta/


Verb


Conjugarea verbului
căputa
Infinitiv a căputa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 căputez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să căputeze
Participiu căputat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune căpute noi la o încălțăminte uzată; a încăputa.
  2. (v.tranz.) a înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat partea care acoperă laba piciorului; a încăputa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.