căpută

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /kə'pu.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
căpută
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căpută căpute
Articulat căputa căputele
Genitiv-Dativ căputei căputelor
Vocativ căpută căputelor
  1. parte a încălțămintei care acoperă partea superioară a labei piciorului; căputătură.
  2. partea de deasupra a labei piciorului, opusă tălpii.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.