căminar

română

Etimologie

Din camănă (învechit „dare anuală asupra băuturilor alcoolice” < slavă (veche)) + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /kə.mi'nar/


Substantiv


Declinarea substantivului
căminar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căminar căminari
Articulat căminarul căminarii
Genitiv-Dativ căminarului căminarilor
Vocativ căminarule căminarilor
  1. slujitor însărcinat, în evul mediu, în Moldova și apoi în Țara Românească, cu perceperea unor dări (la început numai pe vânzarea cerii).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.