călăfătui
română
Etimologie
Din calafat + sufixul -ui. Confer neogreacă καλαφατιζο (kalafatizo).
Pronunție
- AFI: /kə.lə.fə.tu'i/
Verb
| Conjugarea verbului călăfătui | |
| Infinitiv | a călăfătui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
călăfătuiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să călăfătuiască |
| Participiu | călăfătuit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.