căinare
română
Etimologie
Din a (se) căina.
Pronunție
- AFI: /kə.iˈna.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului căinare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | căinare | căinări |
| Articulat | căinarea | căinările |
| Genitiv-Dativ | căinării | căinărilor |
| Vocativ | căinare | căinărilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.