căcat

română

Etimologie

Din verbul a se căca. Confer și latină cacātus.

Pronunție

  • AFI: /kəˈkat/
  •  Audiofișier


Substantiv


Declinarea substantivului
căcat
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căcat căcați
Articulat căcatul căcații
Genitiv-Dativ căcatului căcaților
Vocativ - -
  1. (pop., vulgar) excrement.

Sinonime

Cuvinte derivate

  • caca
  • cacă-frică
  • căca
  • căcare
  • căcăcios
  • căcălău
  • căcănar
  • căcănărie
  • căcăniu
  • căcărează
  • căcăreza
  • căcări
  • căcărie
  • căcărire
  • căcărit
  • căcător
  • căcăstoare
  • căcătrică
  • căcătură
  • căcău
  • căcâcea
  • căca-m-aș

Expresii

  • A mânca căcat = a spune minciuni
  • (vulg.) A (se) face de căcat = a (se) compromite; a se face de râs
  • Căcat cu ochi = om (mai ales copil) de nimic

Vezi și


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
căcat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căcat căcaturi
Articulat căcatul căcaturile
Genitiv-Dativ căcatului căcaturilor
Vocativ - -
  1. (fig.) lucru de nimic; fleacuri.

Sinonime


Traduceri

Etimologie

Din căca.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru căca.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.