căcat
română
Etimologie
Din verbul a se căca. Confer și latină cacātus.
Pronunție
- AFI: /kəˈkat/
- Audiofișier
Substantiv
| Declinarea substantivului căcat | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | căcat | căcați |
| Articulat | căcatul | căcații |
| Genitiv-Dativ | căcatului | căcaților |
| Vocativ | - | - |
- (pop., vulgar) excrement.
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A mânca căcat = a spune minciuni
- (vulg.) A (se) face de căcat = a (se) compromite; a se face de râs
- Căcat cu ochi = om (mai ales copil) de nimic
Vezi și
Traduceri
excrement
|
|
Substantiv
| Declinarea substantivului căcat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | căcat | căcaturi |
| Articulat | căcatul | căcaturile |
| Genitiv-Dativ | căcatului | căcaturilor |
| Vocativ | - | - |
Sinonime
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din căca.
Verb
- forma de participiu trecut pentru căca.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.