cășuna

română

Etimologie

Din latină *occasionare.

Pronunție

AFI: /kə.ʃu'na/

Verb

Conjugarea verbului cășuna
Infinitiv	a cășuna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cășunez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cășuneze
Participiu	cășunat
Conjugare	I

(v.intanz.) a-i veni cuiva o idee sau o poftă ciudată.
(v.intranz.) a prinde necaz pe cineva sau pe ceva; a manifesta (dintr-o dată) dragoste (exagerată) față de cineva.
(v.intranz.) a cauza, a pricinui.

Sinonime

cauza, năzări, produce, provoca, pricinui

Cuvinte derivate

cășunătură

Cuvinte compuse

iarba cășunatului

Expresii

A cășuna o supărare = a cauza o supărare

Traduceri

a cauza

franceză: achoisoner (français)
italiană: accagionare (italiano)

latină: occasionare (Latina)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.