cârpător

română

Etimologie

Din latină coopertorium.

Pronunție

  • AFI: /kɨr.pə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
cârpător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cârpător cârpătoare
Articulat cârpătorul cârpătoarele
Genitiv-Dativ cârpătorului cârpătoarelor
Vocativ cârpătorule cârpătoarelor
  1. (pop.) bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund.
  2. scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.