buric
română
Etimologie
Din latină *umbĭlῑcus (= umbilicus), prin deglutinare: un–buric.
Pronunție
- AFI: /bu'rik/
Substantiv
| Declinarea substantivului buric | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | buric | burice |
| Articulat | buricul | buricele |
| Genitiv-Dativ | buricului | buricelor |
| Vocativ | ' | ' |
- orificiu abdominal prin care trece cordonul ombilical la fetus; cicatrice rămasă în mijlocul abdomenului după căderea cordonului ombilical.
- Buricul pruncului.
- (fig.) mijloc, centru.
- cordonul ombilical prin care fetusul primește hrană din corpul mamei.
Sinonime
Cuvinte derivate
- burica
- buricare
- buricat
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- Buricul pământului = centrul pământului
- A se crede (sau a se socoti) buricul pământului = a se crede (sau a se socoti) cel mai important dintre toți
- Copilul cu multe moașe rămâne cu buricul netăiat = când se apucă prea mulți de o treabă, nu se realizează nimic
Traduceri
ombilic
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.