bujie

română

Etimologie

Din franceză bougie.

Pronunție

  • AFI: /buˈʒi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
bujie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bujie bujii
Articulat bujia bujiile
Genitiv-Dativ bujiei bujiilor
Vocativ bujie bujiilor
  1. piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.