buici

română

Etimologie

Din buiac.

Pronunție

AFI: /bu.i'ʧi/

Verb

Conjugarea verbului buici
Infinitiv	a buici
Indicativ prezent pers. 1 sg.	buicesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să buicească
Participiu	buicit
Conjugare	IV

(v.intranz.) (reg.; despre plante și vite) a se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

bucii
cubii

Referințe

DEX '98 via DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.