bruft

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Poate din turcă, persană abruft („acțiunea de a uda podeaua cu apă”) (Bogrea, Dacor., IV, 706). Cihac, II, 19, îl pune în legătură cu poloneză obrzucić, din slavă *rjutiti („a zăcea”).

Pronunție

AFI: /bruft/

Substantiv

Declinarea substantivului bruft
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bruft	brufturi
Articulat	bruftul	brufturile
Genitiv-Dativ	bruftului	brufturilor
Vocativ	bruftule	brufturilor

(reg.) tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă).

Cuvinte derivate

bruftui

Traduceri

Referințe

DEX '98 via DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.