briofită
română
Etimologie
Din franceză bryophyte, care proine din latină modernă Bryophyta < greacă antică βρύον (brúon, „mușchi”) + φυτόν (phutón, „plantă”).
Pronunție
- AFI: /bri.oˈfi.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului briofită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | briofită | briofite |
| Articulat | briofita | briofitele |
| Genitiv-Dativ | briofitei | briofitelor |
| Vocativ | briofită | briofitelor |
- (bot.) (la pl.) încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferențiat în tulpini și frunze, răspândite de obicei în locuri umede; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură.
Sinonime
- (bot.) mușchi
Cuvinte apropiate
- brio-
- briofil
- briolog, briologă
- briologic
- briologie
- briospor
- briozoar
Traduceri
încrengătură de plante
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.