bricheta
română
Etimologie
Din franceză briqueter.
Pronunție
- AFI: /bri.ke'ta/
Verb
| Conjugarea verbului bricheta | |
| Infinitiv | a bricheta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
brichetez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să bricheteze |
| Participiu | brichetat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a face brichete prin aglomerarea sau presarea materialelor mărunte sau pulverulente.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.