brișculiță
română
Etimologie
Din brișcă + sufixul -uliță.
Pronunție
- AFI: /briʃ.ku'li.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului brișculiță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | brișculiță | brișculițe |
| Articulat | brișculița | brișculițele |
| Genitiv-Dativ | brișculiței | brișculițelor |
| Vocativ | brișculiță | brișculițelor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.