brișcuță

română

Etimologie

Din brișcă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /briʃ'ku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
brișcuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brișcuță brișcuțe
Articulat brișcuța brișcuțele
Genitiv-Dativ brișcuței brișcuțelor
Vocativ brișcuță brișcuțelor
  1. (reg.) diminutiv al lui brișcă.


Traduceri

Etimologie

Din brișcă + sufixul -uță.

Substantiv


Declinarea substantivului
brișcuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brișcuță brișcuțe
Articulat brișcuța brișcuțele
Genitiv-Dativ brișcuței brișcuțelor
Vocativ brișcuță brișcuțelor
  1. brișculiță.


Traduceri

Anagrame

  • bruscați

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.