branciog

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /branˈʧjog/


Substantiv


Declinarea substantivului
branciog
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ branciog brancioguri
Articulat branciogul branciogurile
Genitiv-Dativ branciogului branciogurilor
Vocativ branciogule branciogurilor
  1. (reg.) pământ calcaros, pietros, cu fertilitate slabă sau mijlocie.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.