braccio

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină brachium („braț”).

Pronunție

  • AFI: /ˈbratʧo/


Substantiv

braccio m., braccia sau (IV) bracci pl.

  1. (anat.) braț
    Il cane gli saltò in braccio.
  2. (tehn.) braț
  3. (fig.) putere, forță
  4. (fiz.) fathom, stânjen marin (= 185 cm)

Sinonime

  • 2: (tehn.) pala, asta, sostegno, supporto, appoggio
  • 3: forza, energia, vigore, potere

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • lira da braccio


Etimologie

Din bracciare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru bracciare.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.