brănui
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /brə.nu'i/
Verb
| Conjugarea verbului brănui | |
| Infinitiv | a brănui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
brănuiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să brănuiască |
| Participiu | brănuit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.