botniță

română

Etimologie

Din bot + sufixul -niță.

Pronunție

  • AFI: /'bot.ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
botniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ botniță botnițe
Articulat botnița botnițele
Genitiv-Dativ botniței botnițelor
Vocativ botniță botnițelor
  1. apărătoare care se leagă la botul unor animale pentru ca să nu poată mușca, paște sau suge.


Traduceri

Anagrame

  • bontita

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.