bosumfla

română

Etimologie necunoscută. Probabil din bos- (< buze) + umfla.

Conjugarea verbului se bosumfla
Infinitiv	a se bosumfla
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mă bosumflu
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bosumfle
Participiu	bosumflat
Conjugare	I

(v.refl.) (fam.) a-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna.

se îmbufna, (reg.) se drâmboi, (prin Bucov.) se bârzoia, (Transilv. și Maram.) se dăbălăza, (Olt. și Ban.) se îmbonța, (prin Munt.) se răzbuza

a se îmbufna

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.