îmbufna

română

Etimologie

Din în- + bufnă.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.buf'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îmbufna
Infinitiv a (se) îmbufna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) îmbufnez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) îmbufneze
Participiu îmbufnat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) (fam.) a (se) supăra (tăcând sau încruntându-se); a (se) bosumfla.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.