bordura
română
Etimologie
Din bordură.
Pronunție
- AFI: /bor.du'ra/
Verb
| Conjugarea verbului bordura | |
| Infinitiv | a bordura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
bordurez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să bordureze |
| Participiu | bordurat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.