bonitate
română
Etimologie
Din germană Bonität.
Pronunție
- AFI: /bo.ni'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului bonitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bonitate | bonități |
| Articulat | bonitatea | bonitățile |
| Genitiv-Dativ | bonității | bonităților |
| Vocativ | bonitate | bonităților |
- capacitate de plată și de credit; solvabilitate, solvență.
- capacitate a unei ape, a unui teren etc. de a fi bine exploatate.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
- betonați
- bonteați
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.