bitumen

română

Etimologie

Din germană Bitumen < latină bitumen.

Pronunție

  • AFI: /bi.tuˈmen/


Substantiv


Declinarea substantivului
bitumen
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bitumen bitumenuri
Articulat bitumenul bitumenurile
Genitiv-Dativ bitumenului bitumenurilor
Vocativ bitumenule bitumenurilor
  1. material bogat în hidrocarburi, provenit din transformarea în condiții naturale a cerii și a rășinii de origine vegetală.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.