binemerita

română

Etimologie

Din bine + a merita.

Pronunție

  • AFI: /bi.ne.me.ri'ta/


Verb


Conjugarea verbului
binemerita
Infinitiv a binemerita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 binemerit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să binemerite
Participiu binemeritat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (urmat de determinări introduse prin prep. „ de la”) a câștiga dreptul la recunoștința cuiva.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.