bijoutier

franceză

(français)

Etimologie

Din bijou ‎(„bijuterie”) +‎ -ier.

Pronunție

  • AFI: /bi.ʒu.tje/


Substantiv

bijoutier m., bijoutiers pl.

  1. giuvaiergiu, bijutier

Cuvinte derivate

  • bijoutière

Cuvinte apropiate

  • bijou


Adjectiv


Declinarea adjectivului
bijoutier
Singular Plural
Masculin bijoutier bijoutiers
Feminin bijoutière bijoutières
  1. referitor la bijutier sau la giuvaiergerie

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.