benign

română

Etimologie

Din latină benignus, franceză bénin, bénigne.

Pronunție

  • AFI: /beˈnign/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
benign
Singular Plural
Masculin benign benigni
Feminin benignă benigne
Neutru benign benigne
  1. (despre boli) lipsit de gravitate; ușor.
  2. blând.
  3. indulgent.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.