bellboy

engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din bell („clopot”) + boy („băiat”).

Pronunție

  • AFI: /ˈbɛlˌbɔɪ/


Substantiv

bellboy, pl. bellboys

  1. boy, băiat de serviciu
    The bellboy carried her luggage.

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și

  • bell captain

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.