becisnicie

română

Etimologie

Din becisnic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /be.ʧis.ni'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
becisnicie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ becisnicie becisnicii
Articulat becisnicia becisniciile
Genitiv-Dativ becisniciei becisniciilor
Vocativ becisnicie becisniciilor
  1. (pop.) faptă de becisnic.
  2. starea omului becisnic.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.