beci

Vezi și : Beci

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Probabil din cumană beč („fortificat”) (DAR, Pușcariu, Lr., 315), cuvânt oriental care s-a păstrat și în numele vechi al Vienei, turcă beç > română Beci (confer Șeineanu, II, 42).

Pronunție

  • AFI: /beʧʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
beci
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ beci beciuri
Articulat beciul beciurile
Genitiv-Dativ beciului beciurilor
Vocativ beciule beciurilor
  1. pivniță.
  2. închisoare (în subsolul unei clădiri).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.