bandulă

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ban'du.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bandulă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bandulă bandule
Articulat bandula bandulele
Genitiv-Dativ bandulei bandulelor
Vocativ bandulă bandulelor
  1. pară de lemn îngreuiată cu plumb, fixată la capătul unei frânghii subțiri, care se aruncă pe țărm spre a se lega de ea și a se trage parâmele de acostare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.