bancnotă

română

Etimologie

Din germană Banknote, franceză bank-note.

Pronunție

  • AFI: /banˈkno.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bancnotă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bancnotă bancnote
Articulat bancnota bancnotele
Genitiv-Dativ bancnotei bancnotelor
Vocativ bancnotă bancnotelor
  1. hârtie-monedă emisă de o bancă și folosită ca mijloc de plată.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.