bălălău

română

Etimologie

Din a bălălăi + sufixul -ău.

Pronunție

  • AFI: /bə.ləˈləw/


Adjectiv

  1. (reg.) care se bălăbănește.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
bălălău
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bălălău invariabil
Articulat bălălăul invariabil
Genitiv-Dativ bălălăului invariabil
Vocativ bălălăule invariabil
  1. om moale, prost, neghiob.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.