bâtonnier

franceză

(français)

Etimologie

Atestat în 1680; echivalent cu bâton + -ier. Probabil din forma veche bastonnier, care provine din baston.

Pronunție

  • AFI: /bɑ.tɔ.nje/


Substantiv

bâtonnier m., bâtonniers pl.

  1. persoană care poartă un baston în procesiuni
  2. (jur.) avocat pledant
    Bâtonnier de l'Ordre des avocats.

Cuvinte derivate

  • bâtonnière

Cuvinte apropiate

  • bâton
  • bâtonnat

Vezi și

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.