autour

franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche (h)ostur, care provine din latină târzie auceptor < accipiter.

Pronunție

  • AFI: /o.tuʁ/


Substantiv

autour m., autours pl.

  1. uliu; (spec.) uliu porumbar
    Faire voler un autour.

Cuvinte derivate

  • autourserie
  • autoursier

Cuvinte compuse

Variante

  • (înv.) au-tour

Etimologie

Compus din au + tour.

Adverb

autour

  1. împrejur

Sinonime

  • (înv.) à l'entour

Locuțiuni

  • autour de

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.