autocritică

română

Etimologie

Din autocritic.

Pronunție

  • AFI: /a.u.to'kri.ti.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
autocritică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ autocritică autocritici
Articulat autocritica autocriticile
Genitiv-Dativ autocriticii autocriticilor
Vocativ autocritică autocriticilor
  1. analiză critică a activității și comportării proprii, care constituie o metodă de bază în acțiunea de îmbunătățire a muncii și de educare comunistă a oamenilor muncii.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.