autoamăgire

română

Etimologie

Din auto- + amăgire.

Pronunție

  • AFI: /a.u.to.a.məˈʤi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
autoamăgire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ autoamăgire autoamăgiri
Articulat autoamăgirea autoamăgirile
Genitiv-Dativ autoamăgirii autoamăgirilor
Vocativ autoamăgire autoamăgirilor
  1. amăgire (intenționată) a propriei persoane.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.