astrăgaci

română

Etimologie

Origine incertă. Probabil din germană. Confer bulgară стръгаkи (străgaci) („răzuitor”).

Pronunție

  • AFI: /as.trəˈgaʧʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
astrăgaci
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ astrăgaci astrăgace
Articulat astrăgaciul astrăgacele
Genitiv-Dativ astrăgaciului astrăgacelor
Vocativ astrăgaciule astrăgacelor
  1. instrument de cizmărie folosit la întins talpa sau la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.