asonanță
română
Etimologie
Din franceză assonance.
Pronunție
- AFI: /a.so'nan.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului asonanță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | asonanță | asonanțe |
| Articulat | asonanța | asonanțele |
| Genitiv-Dativ | asonanței | asonanțelor |
| Vocativ | ' | ' |
- rimă imperfectă formată numai din identitatea vocalei accentuate.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.