artificiu

română

Etimologie

Din franceză artifice < latină artificium.

Pronunție

  • AFI: /ar.tiˈfi.ʧju/


Substantiv


Declinarea substantivului
artificiu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ artificiu artificii
Articulat artificiul artificiile
Genitiv-Dativ artificiului artificiilor
Vocativ artificiule artificiilor
  1. procedeu (ingenios) folosit spre a împodobi sau a modifica realitatea; podoabă (inutilă).
  2. (mai ales la pl.) amestec de substanțe chimice (colorate) și de carburanți, folosit la semnalizări luminoase, în scop decorativ etc.
  3. sârmă scurtă în vârful căreia se află amestecul de mai sus și care, aprins, arde cu o flacără decorativă vie, aruncând mici scântei.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.