arrière

Vezi și : arriere, arriéré, arrière-

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche arire < latină populară *ad retro („în spate”), compus din ad + retrō.

Pronunție

  • AFI: /a.ʁjɛʁ/
  •  Audiofișier


Adverb

arrière

  1. departe
  2. din spate, posterior
    Les roues arrière d'une voiture.
  3. (despre rude) stră-

Sinonime

Cuvinte derivate

  • arriération
  • arriérer

Cuvinte compuse

Locuțiuni

  • à l'arrière
  • en arrière
  • en arrière de


Substantiv

arrière m., arrières pl.

  1. (partea din) spate, dos, posterior
    L'arrière d'une voiture.
  2. (mar.) pupă
    Aller, avoir vent arrière.
  3. (la fotbal, la rugbi) fundaș

Sinonime

  • 2: (mar.) poupe

Etimologie

Din arriérer.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru arriérer.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru arriérer.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru arriérer.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru arriérer.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru arriérer.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.