armonist

română

Etimologie

Din franceză harmoniste.

Pronunție

  • AFI: /ar.mo'nist/


Substantiv


Declinarea substantivului
armonist
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ armonist armoniști
Articulat armonistul armoniștii
Genitiv-Dativ armonistului armoniștilor
Vocativ armonistule armoniștilor
  1. (rar) persoană specializată în teoria armoniei.
  2. persoană care cântă din armonică.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.