argumenta

română

Etimologie

Din franceză argumenter < latină argumentari.

Pronunție

  • AFI: /ar.gu.men'ta/


Verb


Conjugarea verbului
argumenta
Infinitiv a argumenta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 argumentez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să argumenteze
Participiu argumentat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a susține, a întări, a dovedi, a demonstra ceva cu argumente.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.