arcui

română

Etimologie

Din arc + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ar.ku'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) arcui
Infinitiv a (se) arcui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) arcuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) arcuiască
Participiu arcuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) îndoi în formă de arc; a (se) încovoia.
  2. (v.tranz.) (fig.) a bate; a pedepsi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.